Sari la conținut

Nicolae Marinescu (fizician)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la un fizician român. Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae Marinescu (dezambiguizare).
Nicolae Marinescu
Date personale
Născut1 iunie 1938
Râmnicu Vâlcea
Decedat18 februarie 2026
București
Cetățenie România
Ocupațiefizician, profesor universitar

Nicolae Marinescu (n. 1 iunie 1938, Râmnicu Vâlcea – d. 18 februarie 2026, București) a fost un fizician român și profesor universitar la Universitatea din București, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul electromagnetismului, fizicii plasmei și propagării undelor electromagnetice în ghiduri de undă.[1]

Biografie și activitate universitară

[modificare | modificare sursă]

Nicolae Marinescu a activat în cadrul Universității din București, unde a desfășurat activități didactice și de cercetare în domeniul fizicii aplicate, electromagnetismului și tehnicilor de microunde (Arhivele Facultății de Fizică, Universitatea din București).

În anul 1969 a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea Paris-Sud (Orsay), în cadrul Laboratorului de Fizica Plasmei, colaborând cu cercetătorii M. Fitaire și J. L. Delcroix în domeniul diagnosticării plasmei prin metode de microunde și interferometrie.[2]

Activitate științifică

[modificare | modificare sursă]

Activitatea sa științifică a vizat propagarea undelor electromagnetice în ghiduri de undă, circuite pasive de microunde, interacția undelor electromagnetice cu plasma și aplicarea formalismului mecanicii cuantice în studiul structurilor ghidate.[3]

O parte dintre cercetările sale au fost realizate în colaborare cu fizicianul Rudolf Nistor, în special în domeniul propagării undelor electromagnetice, circuitelor de microunde și aplicațiilor instrumentale.

Nicolae Marinescu a publicat lucrări în reviste de specialitate din România și din străinătate, printre care Progress in Quantum Electronics, Physical Review A, Canadian Journal of Physics, Zeitschrift für Naturforschung A și Revue Roumaine de Physique.[4]

Unele dintre cercetările sale au fost citate în literatura de specialitate internațională:[5]

  • N. Marinescu, „Determinarea constantei dielectrice și a unghiului de pierderi al dielectricilor în microunde”, Metodologie Aplicată, 13(10), 1965, pp. 453–459.
  • N. Marinescu, „Reducerea ecuațiilor lui Maxwell la ecuațiile liniilor de transmisiune”, Revista de Fizică, 4(6), 1967, pp. 201–213.
  • N. Marinescu, „Interacție unde centimetrice–plasmă”, Analele Universității din București, XVIII, 1969, pp. 135–151.
  • N. Marinescu, „A Microwave Method for Determination of Electron Density and Collision Frequency in a Plasma”, Revue Roumaine de Physique, 16(2), 1971, pp. 230–240.
  • N. Marinescu, R. Nistor, „Quantum Description of Guided Waves”, Revue Roumaine de Physique, 29(4), 1982, pp. 391–396.
  • N. Marinescu, „Plasma Diagnosis by Microwave Reflection”, Revue Roumaine de Physique, 30(7), 1985, pp. 579–604.
  • N. Marinescu, R. Nistor, „Quantum Features of Microwave Propagation in a Rectangular Waveguide”, Zeitschrift für Naturforschung A, 45A, 1990, pp. 953–958.
  • N. Marinescu, R. Nistor, „Quantum Description of Microwave Passive Circuits”, Canadian Journal of Physics, 68, 1990, pp. 1122–1125.
  • N. Marinescu, „The use of quantum mechanics in the treatment of waveguides”, Progress in Quantum Electronics, 16(3), 1992.
  • N. Marinescu, „Wave-function method used to study the Bethe coupler”, Physical Review A, 1996.

Brevete și invenții

[modificare | modificare sursă]

În activitatea sa de cercetare aplicată, Nicolae Marinescu a colaborat cu fizicianul Rudolf Nistor la dezvoltarea unor metode și dispozitive din domeniul fizicii aplicate, electronicii și instrumentației de măsură.

  • „Metodă și dispozitiv pentru măsurarea puterii reactorilor nucleari”, Certificat de inventator nr. 83651 din 10 ianuarie 1984.[6]
  • „Metodă și dispozitiv de contramăsuri electronice radar”, Brevet de invenție nr. 96712 din 22 februarie 1982.[7]
  • „Metodă și dispozitiv de identificare a elementelor chimice”, Brevet de invenție nr. 94883 din 12 februarie 1988.[8]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române, acordat la 8 noiembrie 1994, în colaborare cu fizicianul Rudolf Nistor, pentru lucrarea „Utilizarea metodelor mecanicii cuantice pentru studiul ghidurilor de undă” (1992).[9]

Comunicări științifice

[modificare | modificare sursă]

Nicolae Marinescu a participat la conferințe naționale și internaționale dedicate fizicii plasmei, electromagnetismului și electronicii cuantice, printre care:

  • Conferința Națională de Fizica Plasmei, București (1968);
  • Colloque National de Physique des Plasmas, Fontenay-aux-Roses, Franța (1969);
  • Trends in Quantum Electronics, European Physical Society (1985);
  • Romanian Microwave Conference (1985);
  • Conferințele Naționale de Electronică și Telecomunicații (1986, 1988).

Domenii de cercetare

[modificare | modificare sursă]
  • Fizica plasmei
  • Ghiduri de undă
  • Circuite de microunde
  • Fotonică de microunde
  • Fibre optice
  1. „N. Marinescu – Publications”. ResearchGate. Accesat în .
  2. M. Fitaire; N. Marinescu; H. Milleon (). Interféromètre hyperfréquence.
  3. N. Marinescu; R. Nistor (). „The use of quantum mechanics in the treatment of waveguides”. Progress in Quantum Electronics. 16 (3).
  4. „Publications – N. Marinescu”. ResearchGate. Accesat în .
  5. „Citations – N. Marinescu”. ResearchGate. Accesat în .
  6. „Certificat de inventator nr. 83651 din 10.01.1984”. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Accesat în .
  7. „Brevet de invenție nr. 96712 din 22.02.1982”. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Accesat în .
  8. „Brevet de invenție nr. 94883 din 12.02.1988”. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Accesat în .
  9. „Premiile Academiei Române pentru anul 1992”. Academia Română. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]