Sari la conținut

Hezbollah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hezbollah
Oameni cheie
Fondator(i)Mohammad Hussein Fadlallah[*]​
Ali Akbar Mohtashamipur[*]​
Imad Mughniyah[*]​  Modificați la Wikidata
Date
Înființat  Modificați la Wikidata
SediuBeirut
Informații
Ideologie oficialăislamism[1]
antisionism
antiimperialism[*]​[2]
naționalism arab
Khomeinism[*][[Khomeinism (official ideology of the Islamic Republic of Iran given by Ruhollah Khomeini)|​]]
antisemitism[3]
Antioccidentalism
Pan-Islamism[*][[Pan-Islamism (political movement advocating the unity of Muslims under one Islamic state – often a caliphate – or an international organization with Islamic principles)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Culori oficialeGalben și verde
Fișier:Q1980010
Prezență online
site web oficial
Google+
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hezbollah sau Hizballah (în arabă:Partidul lui Dumnezeu) este un partid politic islamist-extremist șiit, proxy al Iranului și grup paramilitar musulman libanez.[4] Aripa paramilitară a Hezbollah este Consiliul Jihadului⁠(d),[5] iar aripa sa politică este partidul Blocul Loialitate pentru Rezistență⁠(d) din Parlamentul Libanului⁠(d). Forța sa armată⁠(d) a fost evaluată în 2016 de ziarul liberal israelian "Haaretz" ca fiind echivalentă cu cea a unei armate de mărime medie.[6]

Hezbollah a fost fondat în 1982 de către clerici șiiți libanezi ca răspuns la războiul dintre Israel și organizațiile palestiniene combatante acționând de pe teritoriul Libanului.[7] Inspirat de Revoluția Iraniană din 1979 și de modelul de guvernare islamică al ayatollahului Ruhollah Khomeini, Hezbollah a stabilit legături strânse cu Iranul și face parte din „Axa Rezistenței”.[8] Grupul a fost sprijinit inițial de 1.500 de instructori din Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), care au ajutat la unificarea diverselor facțiuni șiite libaneze sub conducerea Hezbollah.[9] Manifestul Hezbollah din 1985 a conturat obiectivele sale cheie⁠(d), care includ eliminarea influenței occidentale din regiune, distrugerea Israelului⁠(d), jurământul de credință față de liderul suprem al Iranului și stabilirea unui guvern islamic⁠(d) influențat de ideologia politică a Iranului⁠(d). Totuși, manifestul a pus accent și pe autodeterminarea Libanului.[10] De-a lungul anilor 1980 și 1990, Hezbollah a luptat împotriva forțelor israeliene și a Armatei Libanului de Sud⁠(d) (SLA), ceea ce a dus în cele din urmă la retragerea Israelului din sudul Libanului în anul 2000.[11] Hezbollah a jucat, de asemenea, un rol proeminent în Războiul din Liban din 2006 și ulterior s-a implicat în Războiul Civil Sirian, unde a luptat alături de guvernul sirian al regimului Bashar al-Assad împotriva forțelor rebele.[12]

În 2009, Hezbollah și-a actualizat manifestul pentru a se opune sectarismului politic, pentru a face apel la mișcări neislamice și pentru a promova un guvern de unitate națională. Manifestul actualizat păstrează aceeași abordare de bază în politica externă, denunțând ceea ce considera ca strategii hegemonice ale SUA și rolul Israelului în regiune, văzut ca bază avansată pentru colonizarea zonei.[13][14]

Din anii 1990, Hezbollah a devenit o forță politică semnificativă în Liban. Grupul operează o vastă rețea de servicii sociale, inclusiv școli și spitale, și deține un post de televiziune prin satelit, Al-Manar⁠(d). Din punct de vedere politic, Blocul Loialitate pentru Rezistență al Hezbollah deține 15 locuri în Parlamentul libanez, fiind un actor puternic în guvern.[15] Cu toate acestea, influența grupului a dus la critici interne tot mai mari. În urma exploziei din portul Beirut din 2020, Hezbollah a fost acuzat că a obstrucționat eforturile de tragere la răspundere a vinovaților, contribuind la scăderea încrederii publice. Un sondaj Arab Barometer din 2024 a constatat că 55% dintre libanezi nu au „nicio încredere” în Hezbollah, deși acesta rămâne popular în rândul populației șiite.[16]

În ciuda apelurilor la dezarmare conform rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, Hezbollah și-a extins capacitățile militare. Aripa sa armată este considerată acum mai puternică decât Forțele Armate Libaneze⁠(d),[17] fiind unul dintre cei mai puternici actori nestatali din lume. Liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a declarat în 2021 că grupul are 100.000 de luptători.[18] Hezbollah a fost implicat în mai multe atacuri de mare anvergură; se crede că este responsabil pentru atentatul asupra ambasadei SUA⁠(d) și atentatele asupra cazarmelor americane și franceze⁠(d) din Beirut în 1983, Asasinarea lui Rafic Hariri⁠(d) în 2005,[19][20] precum și atacuri ulterioare, inclusiv bombardamente și deturnări de avioane.[21][22] Deși Hezbollah a fost considerat o mișcare de rezistență⁠(d) de către unii academicieni, întreaga organizație, sau doar aripa sa militară, a fost desemnată drept grupare teroristă[23] de către cel puțin 27 de țări (până în octombrie 2020), inclusiv majoritatea țărilor occidentale.[24]

Din octombrie 2023, Hezbollah se află în război cu Israelul. În timpul acestui conflict, Nasrallah a fost asasinat⁠(d) după 32 de ani la conducerea grupului, alături de alți membri cheie ai conducerii. Conflictul a dus la o invazie israeliană limitată în Liban și se află în prezent sub un acord de încetare a focului⁠(d). La 7 august 2025, într-o ședință de guvern care a vizat în mod specific dezarmarea Hezbollah⁠(d), majoritatea guvernului a votat aprobarea deciziei. Armata Libaneză a fost însărcinată să creeze un plan care să garanteze că doar statul deține controlul asupra armelor în Liban. Decizia se bazează pe un plan al SUA de a dezarma Hezbollah. Pe 5 septembrie, cabinetul libanez a aprobat Planul Scutul Patriei⁠(d), foaia de parcurs a armatei pentru dezarmarea tuturor milițiilor din Liban și, în special, a Hezbollah. Pe 2 martie 2026, prim-ministrul libanez Nawaf Salam a declarat că acțiunile militare ale organizației se desfășoară în afara legii libaneze.[25][26]

Istorie

[modificare | modificare sursă]
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.

Apariție

[modificare | modificare sursă]
Regiunile principale controlate de Hezbollah în Liban - sudul Libanului și zona Nabatiye, regiunea Beqaa în nord-est și un sector la Beirut și în vecinătatea lui.

În 1982 după declanșarea în iunie a Războiului din Liban („Operațiunea Pacea Galileei”) în care Israelul a desființat Fatahland și structurile militare palestiniene ale OEP în Liban care atacau cu katiușe localitățile din nordul Israelului regimul recent instalat al ayatollahilor din Iran a profitat de ocazie pentru a-și extinde influența în Liban în numele luptei contra „invadatorilor sioniști”. „Pazdarani” din Gărzile Revoluționare islamice iraniene au fost trimiși pentru a instrui și organiza pe tinerii recruți din rândul șiiților libanezi. Ei au fost însoțiți de molahi fanatici care au transpus in Liban normele sociale și vestimentare religioase iraniene și au îndepărtat clasa conducătoare șiită în profitul castei clericilor. În 1983 ayatollahul Ruhollah Khomeini, conducătorul de atunci al Iranului, a semnat decretul de creare a Hezbollah. Americanii și francezii au fost nevoiți să se retragă, și Libanul, prin populația lui șiită, a intrat tot mai mult sub influența militară și culturală a Iranului. Hezbollah a luat locul mișcării șiite Amal.

După ce militari americani și francezi au sosit în Liban în cadrul unei forțe multinaționale a ONU pentru a ajuta la refacerea armatei libaneze și la restaurarea autorității guvernului libanez, în aprilie 1983 Hezbollah a distrus ambasada S.U.A. la Beirut, ucigând 64 persoane, în octombrie 1983 au explodat cartierul general al marines la Beirut, ucigând 241 militari americani, precum și blocul Drakkar, unde au fost omorâți 58 soldați francezi. Combatanții Hezbollah au răpit ziariști, diplomați și activiști ai Crucii Roșii.

Programul politic al Hezbollah din 1985 cuprindea trei obiective principale, primele două îndreptate împotriva unităților paramilitare creștine din țară: „încetarea oricărei entități colonialiste israeliene, aducerea în fața justiției a Falangiștilor pentru crimele comise și instaurarea unui regim islamic în Liban”. Ca principal cap de pod al tendințelor expansioniste iraniene la Marea Mediterană Hezbollah a camuflat intențiile sale de instaurare a unui regim islamic și, având ascendentul forței militare, a încheiat alianțe cu diverse facțiuni, din diverse comunități religioase. Liderii Hezbollah au declarat că scopul lor este distrugerea statului israelian vecin, pe care-l definesc ca o „entitate sionistă invadatoare, construită pe pământuri furate de la arabi, proprietarii lor de drept”. Steagul organizației are culoarea galbenă și înfățișează un glob pământesc, o pușcă și un citat din Coran, sloganul Gărzilor Revoluționare Iraniene: „Numai Obștea lui Allah este învingătoare". Mai întâi colaborând cu Siria care a ocupat mai mulți ani Libanul, apoi obținând colaborarea unei părți importante din clasa politică, administrația și oamenii de afaceri, prin mijloace de teroare și corupție, Hezbollah a obținut tot mai mult controlul instituțiilor, frontierelor, finanțelor, administrației și armatei libaneze.

Acordul de la Taif de reconciliere națională prevedea dezarmarea tuturor organizațiilor paramilitare și militare în afara armatei libaneze, precum și retragerea armatei siriene din Liban.

Toate organizațiile - creștine, sunite și druze - au acceptat să se dezarmeze, cu excepția Hezbollahului. În anul 2000 armata israeliană s-a retras din zona de securitate din sudul Libanului, iar în 2005 s-a retras, în sfârșit, și armata siriană. În aceste condiții Hezbollah a devenit principala forță militară din Liban, acumulând o cantitate imensă de arme sofisticate furnizate de Iran.

Creșterea organizației

[modificare | modificare sursă]
Poster al Hezbollah din timpul Rǎzboiului libanez din 2006
Hassan Nasrallah, secretarul general al Hezbollah între 1992-2024

Hezbollah, care a început ca o mică miliție, a devenit o organizație dominantă peplan militar, în parlamentul libanez, deține un post de radio și o televiziune prin satelit și desfășoară numeroase programe de ajutor social pentru populația șiită. Hezbollah se bucură de un sprijin larg din partea populației șiite, dar și din partea unor membri ai celorlalte confesiuni libaneze (sunniți, creștini, druzi) care au slăbit ca influență. Ea a devenit capabilă să mobilizeze demonstrații de sute de mii de oameni. Hezbollah, alături de alte grupări a declanșat proteste politice între 2006-2008, contra primului ministru Fouad Siniora. Disputele care au urmat, legate de păstrarea de către organizație a rețelei sale de comunicații au condus la confruntări sângeroase între membrii organizației și cei ai coaliției de guvernare. Hezbollah a reușit să preia controlul asupra unor cartiere din Beirutul de Vest, deținute înainte de milițiile Mișcării Viitorul, loiale lui Fouad Siniora. Ulterior acele zone au fost preluate temporar de armata libaneză. Ca urmare a Înțelegerii de la Doha, Hezbollah a primit putere de veto în Parlamentul libanez, în plus, a fost format Guvernul de Uniune Națională, în care organizația deține un minister și controlează 11 dintre cele 30 de locuri.

Aliat al Iranului

[modificare | modificare sursă]

În anii 2020 Hezbollah controla o bună parte din economia libaneză, care ajunsese într-o situație economică catastrofală. Organizația a fost susținută financiar de Iran, Siria sub regimul Assad și cu donații de la șiiții libanezi sau din restul lumii. În deceniul al doilea al secolului al XXI-lea forța sa militară a crescut foarte mult. În ciuda unei declarații a ONU din iunie 2008, care certifica că nu există o ocupație israeliană în toate teritoriile libaneze, în august 2008, cabinetul libanez a aprobat în unanimitate o declarație politică care asigura existența Hezbollahului, ca o organizație armată care garantează dreptul libanez la „eliberarea sau recuperarea teritoriilor ocupate”.

Din 1992 până în 2024 organizația a fost condusă de Secretarul General Hassan Nasrallah. Sub conducerea lui Nasrallah forța organizației a crescut în mod considerabil, devenind în același timp partid politic, cu 12 membri în parlament și miniștri în guvern, și construind cu ajutorul Iranului, o forță militară cu mult mai puternică decât armata libaneză.

Hezbollah a fost implicat între altele în anul 2005 în asasinarea regizată de Siria a primului ministru libanez Rafik Al-Hariri care a încercat să refacă țara din punct de vedere economic și politic. Odată cu el au fost omorâți circa douăzeci de miniștri, deputați, generali, ziariști și opozanți.

După 2011 în cursul "Primăverii arabe" Hezbollah a intervenit în Siria pentru a ajuta la menținerea la putere a regimului Bashar al-Assad, sprijinit de Iran, în fața forțelor opoziției siriene de toate culorile.

La 4 august 2020 depozitarea de muniții și arme în portul Beirut a fost suspectată ca fiind la originea exploziilor care au dus la moartea a peste 200 persoane și rănirea altor mii.

Nasrallah a condus Hezbollah ca principală forță a așa numitei "rezistențe islamice",pro-iraniene, spre mai multe atacuri și războaie împotriva Israelului vecin, cele mai însemnate fiind (cel din 2006) care a durat 33 zile și care a cauzat Libanului pagube însemnate, precum și cel pornit la 8 octombrie 2023 "în semn de solidaritate cu palestinienii din Gaza", după masacrul „Potopul Al Aksa” comis de oamenii Hamasului pe teritoriul Israelului la 7 octombrie 2023. Vreme de un an oamenii săi au bombardat cu drone și rachete localitățile israeliene de graniță, determinând evacuarea a 60.000 de israelieni din casele lor și omorând deliberat mai mulți israelieni, civili și militari, evrei și arabi. În cursul anului 2024 mii de locuitori ai zonei libaneze de frontieră cu Israelul au trebuit și ei să se refugieze în interiorul țării de teama tirurilor de răspuns israeliene. În toamna 2024 în cursul războiului cu Israelului Hezbollah a lansat rachete și spre localitățile din centrul Israelului, ca de pildă, Ramat Gan.

Nasrallah a fost ucis la sediul statului său major din cartierul Dahiye din sudul Beirutului împreună cu mai mulți comandanți ai săi și cu un general iranian, într-un raid aerian, lansat la 27 septembrie 2024 de către armata israeliană, aflată în contraofensivă.

Note explicative

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ (PDF). pp. 215f https://www.verfassungsschutz.de/embed/vsbericht-2019.pdf. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. 1 2 https://books.google.com/books?id=b0ntL1fUi8kC&pg=PA33. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ↑ Robert S. Wistrich (). „22”. A Lethal Obsession: Anti-semitism from Antiquity to the Global Jihad. New York: Random House. ISBN 1-4000-6097-4. LCCN 2008054178. OCLC 288932998. OL 22843348M. Wikidata Q128032656.
  4. ↑ „Hezbollah”. Encyclopædia Britannica. . Accesat în .
  5. ↑ Levitt, Matthew (). Hezbollah: The Global Footprint of Lebanon's Party of God. Hurst Publishers. p. 15. ISBN 978-1-84904-333-5. ... the Jihad Council coordinates 'resistance activity'. Ghattas Saab, Antoine (). „Hezbollah cutting costs as Iranian aid dries up”. The Daily Star. Accesat în . ... Hezbollah's military wing ... Known as the 'Jihad Council'
  6. ↑ „Hezbollah: Not a terror group but a midsized army”. Haaretz. august 2016. Arhivat din original la .
  7. ↑ „Who Are Hezbollah?”. BBC News. . Accesat în .
  8. ↑ „What is Iran's 'Axis of Resistance'?”. Reuters (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  9. ↑ Adam Shatz (). „In Search of Hezbollah”. The New York Review of Books. 51 (7). Arhivat din original la .
  10. ↑ Itamar Rabinovich (). Israel in the Middle East. UPNE. ISBN 978-0-87451-962-4.
  11. ↑ Lopez, German (). „Israel's Strikes on Lebanon”. The New York Times.
  12. ↑ Barnard, Anne (). „Mystery in Hezbollah Operatives Life and Death”. The New York Times.
  13. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "Berti2"
  14. ↑ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite "reuters200911302"
  15. ↑ Deeb, Lara (). „Hizballah: A Primer”. Arhivat din original la .
  16. ↑ Stroul, Dana (). „Israel and Hezbollah Are Escalating Toward Catastrophe”. Foreign Affairs. Accesat în .
  17. ↑ Barnard, Anne (). „Hezbollah's Role in Syria War Shakes the Lebanese”. The New York Times. Accesat în .
  18. ↑ El Deeb, Sarah (). „Hezbollah leader declares his group has 100,000 fighters”. Associated Press News. Accesat în .
  19. ↑ „Lebanon: UN-backed tribunal sentences Hezbollah militant in Hariri assassination”. UN News (în engleză). . Accesat în .
  20. ↑ „Rafik Hariri killing: Hezbollah duo convicted of 2005 bombing on appeal” (în engleză). . Accesat în .
  21. ↑ Laverty, Rory; Lamothe, Dan (). „For Americans scarred by Beirut bombings, a measure of delayed justice”. The Washington Post. Hezbollah was founded in 1982, as violence against U.S. troops in Lebanon spiked. In addition to its roles in the major bombings of 1983, the militant group was involved in the bombing of the U.S. Embassy annex in Beirut in 1984 that killed 23 people, the hijacking of TWA Flight 847 in 1985 and the Khobar Towers attack in Saudi Arabia in 1996 that killed 19 U.S. airmen, according to the Office of the Director of National Intelligence.
  22. ↑ Lopez, German (). „Israel's Strikes on Lebanon”. The New York Times. Hezbollah first gained international notoriety in 1983, when it blew up the American embassy in Beirut, Lebanon's capital, and later American and French barracks there.
  23. ↑ Kanter, James; Rudoren, Jodi (). „European Union Adds Military Wing of Hezbollah to List of Terrorist Organizations”. The New York Times. Accesat în .
  24. ↑ Roche, MaryClare; Robbins, Michael (). „What the Lebanese People Really Think of Hezbollah”. Foreign Affairs (în engleză). ISSN 0015-7120. Accesat în .
  25. ↑ „« Rébellion » et « pure folie » : au Liban, les responsables condamnent en bloc les tirs du Hezbollah sur Israël”. L'Orient-Le Jour (în franceză). . Accesat în .
  26. ↑ „PM Salam affirms no military action outside state authority in rebuke to Hezbollah”. LBCIV7 (în engleză). Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hezbollah&oldid=17811542