Sari la conținut

Jimmy Page

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jimmy Page

Jimmy Page live în 1977 cu Led Zeppelin, cântând la o chitară electrică dublă Gibson (Gibson double neck, mai precis Gibson EDS-1275)
Date personale
Nume la naștereJames Patrick Page
NăscutHeston, Middlesex, Anglia, Regatul Unit
Greater London, Anglia, Regatul Unit[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPatricia Ecker[*]​ (–)
Jimena Gómez Paratcha[*][[Jimena Gómez Paratcha (second wife of Jimmy Page)|​]] (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiechitarist, compozitor, muzician, producător muzical
Limbi vorbitelimba engleză[2] Modificați la Wikidata
StudiiSurrey Institute of Art & Design, University College[*][[Surrey Institute of Art & Design, University College (former art school in England)|​]]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalHard rock
Heavy metal
Blues rock
Folk rock
Instrument(e)chitară acustică, chitară electrică, chitară bas, chitară cu pedale de oțel, banjo, hurdy-gurdy, dobro, muzicuță, anumite instrumente de percuție
Ani de activitate1962–prezent
Case de discuriAtlantic Records, Swan Song Records, Geffen Records
Interpretare cuThe Yardbirds, Led Zeppelin, The Firm, XYZ
PremiiOfițer al Ordinului Imperiului Britanic[*]​
Premiul Centrului Kennedy[*]​
MOJO Awards[*][[MOJO Awards (former music award ceremony)|​]]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăJimmy Page discography[*][[Jimmy Page discography (Wikimedia artist discography)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Simbolul sau sigiliul chitaristului englez Jimmy Page în formația de hard rock, classic rock, folk rock și heavy metal Led Zeppelin: acesta nu este un cuvânt (i.e. Zoso sau ZoSo) ci un simbol alchimic asociat cu planeta Saturn[3] care, în alchimie, guvernează conceptul de karma respectiv zodia lui Jimmy Page, mai precis capricorn. Anumiți internauți au speculat faptul că ar exista o conexiune între acest simbol și placa Ouija de asemenea. Cu toate acestea, semnificația intrinsecă a acestui simbol pentru Page rămâne un mister, chitaristul englez fiind foarte rezervat în detalii adiționale referitoare la acesta de-a lungul timpului.

James Patrick „Jimmy” Page, Jr. OBE (n. , Greater London, Anglia, Regatul Unit),[4] cunoscut alternativ sub poreclele ZoSo sau Pagey respectiv după pseudonimul hotelier Chevalier MacGregor[5] sau pseudonimele muzicale S. Flavius Mercurius sau Charles Obscure,[6] este un chitarist, compozitor, textier, muzician multi-instrumentist, producător muzical și scriitor englez-irlandez (britanic), care a obținut succes internațional în calitatea sa de chitarist și membru fondator al formației rock britanice Led Zeppelin. A început să cânte la chitară din adolescență, făcând mai întâi parte dintr-o formație de skiffle.

Și-a început cariera ca muzician de sesiune de-a lungul anilor 1960 în Londra iar mai apoi ca membru al formației The Yardbirds, între anii 1966 și 1968, înainte de a fonda celebra trupă rock Led Zeppelin (1968–1980). Jimmy Page este unul dintre cei mai importanți chitariști din istoria muzicii rock and roll, influențând mulți alți chitariști de excepție (de exemplu Steve Vai, Jake Kiszka de la Greta Van Fleet sau chitarista Gretchen Menn de la trupa de tribut feminină Led Zeppelin Zepparella).[7] Page a ocupat locul 3 în topul celor mai buni 100 de chitariști, top realizat de revista Rolling Stone.[8]

Jimmy Page este și un excelent inginer de sunet, respectiv producător muzical, recunoscut pentru efectele și tehnicile inovatoare folosite în înregistrarea melodiilor atât cu Led Zeppelin cât și din cariera sa solo sau în alte colaborări muzicale. Chitara cea mai des folosită de Page este un Gibson Les Paul. O altă chitară asociată cu Jimmy Page de-a lungul timpului este modelul de chitară acustică Gibson Hummingbird. De asemenea, acesta este cunoscut pentru utilizarea chitarei electrice duble Gibson EDS-1275. Totdată, Jimmy Page a cântat la theremin, un instrument muzical care oscilează frecvențe audio/radio dar și la chitară slide (slide guitar), chitară cu pedale de oțel (pedal steel guitar), hurdy-gurdy, dulcimer, banjo, dobro, muzicuță respectiv anumite instrumente de percuție.[9] Un ultim aspect introductiv important este faptul că Jimmy Page a cântat la voce o singură dată în cariera sa solo, mai exact pe single-ul de debut al acestuia intitulat She Just Satisfies lansat în anul 1965.[10][11]

Biografie muzicală

[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie din clasa de mijloc și a crescut în Surrey, Anglia. Încă de la o vârstă foarte timpurie Jimmy Page a fost interesat de muzică. Inițial a cântat voluntar în corul bisericii St Barnabas Church din Epsom, Surrey, Anglia.[12] Mulți ani mai târziu, a declarat faptul că a fost sedus de ceea ce poate frumusețea unui instrument cu corzi să facă, mai precis chitara.[13] A învățat să cânte în mare parte de unul singur la chitară, fiind astfel autodidact,[14] pe baza albumelor pe care le asculta (la fel ca John Paul Jones, colegul acestuia de formație).[15] Cu toate acestea, a învățat să acordeze chitara și câteva acorduri de la un coleg de școală pe nume Rod Wyatt.[16] Prima lui chitară a fost o chitară spaniolă la vârsta de 12 ani, lăsată în casa unde locuia de fostul chiriaș sau de un prieten de familie. Înainte să ajungă faimos, a luat câteva lecții de chitară de la John McLaughlin (viitorul virtuoz și frontman al formației de jazz fusion Mahavishnu Orchestra). S-a lăsat de școală la vârsta de 15 ani pentru a urma o carieră în industria muzicală. Munca sa timpurie live a inclus colaborări cu artistul britanic Neil Christian și grupul muzical al acestuia, The Crusaders.[17] Ulterior, s-a înscris la Sutton & Cheam School of Art în urma unor probleme de sănătate din timpul turneelor în care participa în trupele în care a cântat în această perioadă de timp din adolescența sa. Tot în adolescența sa a lucrat ca livrator de sticle de lapte pentru a economisi bani pentru a cumpăra un model de chitară Höfner President.[18]

A început să cânte în trupa J.G. Skiffle Group, la vârsta de 13 ani. În anul 1957, la vârsta de 13, a apărut la BBC în cadrul emisiunii All Your Own cântând live melodiile „Mama Don't Want to Skiffle Anymore” și „In Them Ol' Cottonfields Back Home”.[19] Înainte de această trupă, Jimmy Page a mai cântat în alte formații cum ar fi Malcolm Austin and the Whirlwinds. De-a lungul anilor 1960, a fost mai întâi un muzician de studio sau de sesiune prolific (cântând până la 15 sesiuni de înregistrare pe săptămână respectiv 3 sesiune de înregistrare pe zi în unele zile în locații diferite), fiind considerabil mai tânăr decât alți chitariști de sesiune ai vremii (cu aproximativ 7 ani) respectiv foarte căutat pentru talentul și tehnica sa, apărând astfel pe multe dintre cele mai consacrate înregistrări rock ale deceniului. Printre artiștii cu care a colaborat ca muzician de sesiune se numără Herman's Hermits,[20] The Kinks, The Who, The Rolling Stones, Dusty Springfield, Petula Clark, Shirley Bassey, Joe Cocker, Lulu, Donovan, Marianne Faithfull, Van Morrison, Them, Cliff Richard (care a cântat cu The Shadows de asemenea), Nico, Tom Jones, David Bowie, The Everly Brothers, Johnny Hallyday și chiar Benny Hill.[21][22] Se estimează faptul că Jimmy Page a cântat pe 25% către 50% dintre toate înregistrările de muzică rock, jazz sau pop din Anglia din perioada anilor 1960.

Ulterior, înainte de a înființa Led Zeppelin în anul 1968, Jimmy Page a cântat în trupa The Yardbirds pentru aproximativ doi ani, mai precis între 1966 și 1968 (fiind inițial înlocuitorul basistului Paul Samwell-Smith).[23] Prima piesă pe care a cântat-o cu colegii de formație din Led Zeppelin la prima repetiție a grupului a fost The Train Kept A-Rollin' (Train Kept A-Rollin), un cântec original de jump blues respectiv rhythm & blues de muzicianul american de jazz respectiv rhythm & blues Tiny Bradshaw.

Influențe muzicale

[modificare | modificare sursă]

Genurile muzicale care l-au influențat pe Jimmy Page sunt skiffle (mai precis Lonnie Donegan, supranumit „King of Skiffle”),[24][25][26] rockabilly (e.g. Gene Vincent și formația sa The Blue Caps sau James Burton),[27][28] blues respectiv delta blues[29] (e.g. Albert King, J. B. Lenoir, Mississippi Fred McDowell, Lead Belly, Willie Dixon, Sonny Boy Williamson II, Memphis Minnie[30] sau Blind Willie Johnson), folk (e.g. Jake Holmes sau Jackson C. Frank), flamenco (e.g. Manitas de Plata), muzică celtică, muzică arabă, muzică indiană, muzică clasică sau muzica tradițională irlandeză. Artiștii care l-au influențat pe Jimmy Page sunt: Bert Jansch (Pentangle), John Renbourn (Pentangle), Hank Marvin (The Shadows),[31] Roy Harper, Davy Graham, Anne Briggs, B.B. King,[32] Django Reinhardt, Les Paul, Elmore James,[33] Howlin' Wolf, Muddy Waters, Hubert Sumlin, Eric Clapton, Otis Rush, Buddy Guy, Scotty Moore, James Burton, Elvis Presley,[34] Chuck Berry,[35] Jerry Lee Lewis sau Link Wray.[36] În documentarul rock It Might Get Loud (2008), Jimmy Page a vorbit despre influențele muzicale pe care le-a avut la începutul carierei sale de asemenea.[37] Nu în ultimul rând, faptul că a fost fan al lui James Burton l-a determinat pe Jimmy Page să aibă o fotografie cu acesta în portofelul său.[38]

Tehnică muzicală

[modificare | modificare sursă]
Reprezentarea pe portativ a acordajului alternativ-deschis DADGAD (cunoscut de asemenea ca acordajul celtic), unul dintre preferatele lui Jimmy Page
Jimmy Page cântând live la o chitară electrică dublă Gibson într-un concert cu Led Zeppelin în Chicago, Illinois, Statele Unite ale Americii (SUA) în anul 1975

Jimmy Page este unul dintre cei mai talentați, tehnici și influenți chitariști din lume, având o experiență bogată încă dinainte de a forma supergrupul rock Led Zeppelin ca muzician de sesiune în Londra anilor 1960, colaborând cu mulți artiști consacrați pe materialele lor discografice precum și mai apoi în formația The Yardbirds. De-a lungul carierei sale, acesta a cântat atât la chitară ritm cât și la chitară lead (sau solo), explorând o gamă largă de acordaje alternative (alternate tunings în engleză), arpegii, armonii (harmonics în limba engleză), acorduri cvinte (power chords în engleză) și maniere inovatoare de a cânta la acest instrument cu corzi cum ar fi cu ajutorul arcușului sau slide bar-ului (bottleneck). Două alte particularități ale tehnicii lui Jimmy Page la chitară sunt ciupitul sau cântatul alternativ pe note (alternate fingerpicking în limba engleză) sau folosirea unor scări modale complexe (modal scales în limba engleză). Unul dintre acordajele alternative sau deschise (open tunings în engleză) folosite de acesta este DADGAD în limba engleză, cunoscut de asemenea ca acordajul celtic, folosit pe piese precum Kashmir (de pe albumul de studio Physical Graffiti din 1975) sau Black Mountain Side (de pe albumul de studio Led Zeppelin I din 1969).[39] Jimmy Page a mai folosit acest acordaj alternativ-deschis pe piesa White Summer de The Yardbirds pe care a cântat-o pe o chitară electrică Danelectro 3021 DC-2.[40]

Acordaje alternative

[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, Jimmy Page a folosit mai multe acordaje alternative pentru anumite piese pe care le-a cântat fie cu The Yardbirds, fie cu Led Zeppelin, fie solo (sau în cadrul altor colaborări muzicale), mai precis următoarele (notație muzicală în limba engleză):[41]

  • CACGCE
  • CFCFAF
  • CGCGCE
  • DADGAD
  • DADGBE
  • DGCGCD
  • DGDGBD
  • EACFAC
  • EADGBD
  • EAEAC#E
  • EFCFAE
  • C#F#C#F#A#C#

Echipament muzical

[modificare | modificare sursă]
Faimoasa chitară electrică dublă Gibson a lui Jimmy Page, fotografiată la Hard Rock Cafe din Los Angeles, Statele Unite ale Americii (SUA).

De-a lungul anilor, Jimmy Page a folosit mai multe modele de chitare acustice și electrice în cariera sa muzicală. Printre acestea, cele mai importante sunt următoarele:

  • 1959 Futurama Grazioso (prima chitară electrică la care acesta a cântat)
  • 1964 Gibson SJ-200;
  • Gibson Les Paul;
  • Gibson Hummingbird;
  • Gibson EDS-1275;
  • Harmony Sovereign H1260 (folosită pentru a înregistra anumite părți din melodia Stairway to Heaven, mai precis cele acustice);[42]
  • 1965 Fender XII (folosită pentru a înregistra anumite părți din melodia Stairway to Heaven);[43]
  • Fender Dragon Telecaster;
  • Danelectro 3021 DC-2;
  • Chitare Ovation Adamas (la care a cântat la mijlocul anilor 1980, într-o perioadă în care colabora cu Roy Harper).

Pe lângă aceste chitare, Jimmy Page a mai folosit și o pedală Distortion Fuzz Box respectiv una DeArmand la începutul carierei sale.

În cadrul formației Led Zeppelin (1968–1980)

[modificare | modificare sursă]
Chitaristul britanic James „Jimmy” Patrick Page cântând live pe o chitară dublă Gibson EDS-1275 la Madison Square Garden în New York City, Statele Unite ale Americii (SUA) în iulie 1973.

În anul 1968, după plecarea din The Yardbirds, Jimmy Page a puse bazele unei noi formații sau supergrup de muzică rock, mai precis Led Zeppelin, împreună cu basistul și claviaturistul John Paul Jones (nume de scenă al lui John Richard Baldwin), solistul Robert Plant și bateristul respectiv percuționistul John Bonham. Meritele muzicale ale lui Jimmy Page în cadrul acestei formații sunt considerate deosebite atât de criticii de muzică cât și de fani, nu numai la nivel stilistic sau tehnic la chitară ci și în calitate de producător muzical al formației precum și de lider de facto al acesteia (împreună cu managerul Peter Grant). De la sfârșitul anilor 1960 până în 1980, an în care John Bonham a decedat ceea ce a adus finalul activității muzicale pentru Led Zeppelin în formula consacrată a trupei, Jimmy Page a fost unul dintre cei mai populari și tehnici chitariști din lumea muzicii rock iar trupa pe care a fondat-o una dintre cele mai faimoase formații din acest gen muzical. Influența pe care Jimmy Page a avut-o asupra lumii muzicii rock încă mai este resimțită până în ziua de astăzi, fiind o figură marcantă, emblematică și influentă pentru numeroase generații de chitariști.

Colaborări muzicale după Led Zeppelin

[modificare | modificare sursă]

După destrămarea formației Led Zeppelin, Jimmy Page a colaborat cu anumiți membrii ai formației de rock progresiv Yes (mai precis basistul Chris Squire și toboșarul Alan White) în supergrupul XYZ,[44][45] pe urmă cu The Firm cu solistul Paul Rodgers (de la Free respectiv Bad Company) sau Roy Harper. În anul 1988, acesta a lansat un album de studio intitulat Outrider, album în cadrul căruia a colaborat cu solistul blue-eyed soul Chris Farlowe. De-a lungul anilor 1990, acesta a mai colaborat cu David Coverdale (ex-Deep Purple, Whitesnake) și cu fostul coleg de formație Robert Plant. Ulterior, a mai cântat pentru o perioadă relativ scurtă de timp cu formația de rock alternativ The Black Crowes. În anul 1999, a cântat piesa Shake Your Money Maker, un cover după Elmore James, cu formația anterior menționată (i.e. The Black Crowes).

La data de 30 aprilie 1985, Jimmy Page a cântat într-un jam session la cafeneaua Lone Star Cafe din New York City cu basistul virtuoz de jazz fusion Jaco Pastorius, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative, inovatoare și revoluționare la chitară bas electrică în formația Weather Report. Jimmy Page era în New York deja cu formația sa The Firm, dorind să îl vadă live pe basist la cafeneaua respectivă. În timpul concertului, Jaco Pastorius l-a invitat pe scenă pe Jimmy Page pentru a face un jam session împreună. Jimmy Page l-a lăudat ulterior pe basist, considerându-l un muzician de minune.[46] La acest punct în timp, basistul nu mai făcea parte din Weather Report de câțiva ani, fiind la aproximativ doi ani de moarte sa tragică care a survenit în urma unei altercații cu un bodyguard la un club unde a concertat Carlos Santana.

Activitatea ca producător muzical

[modificare | modificare sursă]

În calitate de producător muzical în cadrul formației Led Zeppelin, meritele lui Jimmy Page sunt reprezentate de producția albumelor grupului, utilizând anumite tehnici (e.g. panoramare sau panning în limba engleză) pe care le-a învățat anterior din anii de muzician de sesiune pe care i-a petrecut în Londra.

Studiouri

[modificare | modificare sursă]
Plumpton Place din East Sussex, Anglia, a fost una dintre proprietățile lui Jimmy Page, unde acesta a avut și un studio unde a lucrat până la începutul anilor 1970.

De-a lungul carierei sale, studiourile care au fost asociate cu activitatea muzicală a lui Jimmy Page au fost:

  • Pye Studios & Philips Studio (folosite pentru anii de muzician de sesiune ai lui Jimmy Page, mai precis în anii 1960, înainte de The Yardbirds respectiv Led Zeppelin);
  • Un studio amenajat într-o casă unde a trăit în Pangbourne, Berkshire;
  • Olympic Studios din Londra (pentru înregistrarea primelor două albume marca Led Zeppelin);
  • Plumpton Place, o proprietate privată a lui Jimmy Page în care a lucrat într-un studio până în anii 1970;
  • Headley Grange din Hampshire, Anglia împreună cu Rolling Stones Mobile Studio (pentru a înregistra Led Zeppelin III respectiv Led Zeppelin IV);
  • Abbey Road Studios pentru alte proiecte cum ar fi Walking into Clarksdale marca Page & Plant;
  • Sol Studios, studioul personal al lui Jimmy Page din Cookham, Berkshire construit la mijlocul anilor 1980;
  • Atlantic Studios (din New York City), folosit pentru sesiunile de înregistrare pentru Led Zeppelin II (1969).

Implicarea în activități și cauze caritabile

[modificare | modificare sursă]

În anul 1971, în cadrul formației Led Zeppelin, Jimmy Page a concertat în Hiroshima, Japonia, câștigurile din acel concert ducându-se către victimile primei bombe atomice care a lovit țara în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Simbolic, primarul orașului Hiroshima le-a dăruit membrilor formației o scrisoare de apreciere precum și o medalie orășenească în semn de apreciere.[47] În anul 1985, Jimmy Page s-a reunit cu foștii săi colegi de formației din Led Zeppelin, Robert Plant (voce) respectiv John Paul Jones (bas, claviaturi), pentru a susține un concert în cadrul Live Aid pe stadionul JFK din Philadelphia, Statele Unite.[48] În 2012, Jimmy Page a donat un model de chitară acustică Yamaha FG43 din colecția sa personală unei organizații caritabile pentru copii din Thailanda.[49] Pentru munca sa caritabilă cu copiii străzii din Rio de Janeiro, Jimmy Page a devenit cetățean de onoare al orașului brazilian.[50]

Interesul față de arta vizuală și arhitectură

[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, Jimmy Page a manifestat un interes semnificativ pentru arta vizuală, fiind colecționar pasionat de mai multe astfel de opere, cu precădere a pictorilor prerafaeliți.[51][52] Acesta și-a exprimat anterior aprecierea pentru arhitectura Castelului Cardiff din Țara Galilor pe care l-a vizitat în anul 2004 (inițial în 1973, în timpul unui turneu cu Led Zeppelin, dar nu a intrat înăuntrul acestuia).[53] Mai mult, Jimmy Page mai este un fan al arhitectului victorian William Burges încă din adolescență.

Interesul față de ocultism

[modificare | modificare sursă]
The Tower House din Kensington, Londra, proprietate actuală a lui Jimmy Page (schiță din 1878)
The Tower House din Kensington, Londra, proprietate actuală a lui Jimmy Page
Simbolul ezoteric al lui Jimmy Page ca membru al formației Led Zeppelin se mai găsește și în manuscrisul Le triple vocabulaire infernal (1847), pagina 31
Biblioteca din Tower House, Londra (aici fotografiată în 1885)

Încă din adolescența timpurie, Jimmy Page a fost interesat de literatura ocultă (în special Aleister Crowley) și de ocultism în general. Page a fost interesat atât de ezoterismul occidental (spre exemplu tarotul) cât și de cel oriental (inclusiv mitologia Egiptului Antic) până la mijlocul adolescenței. Cu toate acestea, acesta nu a devenit formal parte a cultului thelema sau un satanist, ci doar un student al magiei (un domeniu de studiu care l-a interesat foarte mult de-a lungul timpului, declarând faptul că magia de toate tipurile îl intrigă).[54] Mai mult, în anul 1973, Jimmy Page a deschis o librărie ocultă în Londra (mai precis la adresa 4 Holland Street, Kensington, West London) cu numele The Equinox Booksellers and Publishers (librăria respectivă a continuat să rămână deschisă până prin anul 1979), numele inițial fiind Saracastle.[55] Conform unui interviu acordat jurnalistei Lisa Robinson din anul 1975 pentru publicația NME, Jimmy Page a declarat că motivația pentru deschiderea acestei librării a fost reprezentată de dorința lui de a avea acces la cărțile oculte pe care le dorea, în Londra nefiind o astfel de librărie până la Equinox. Librăria Equinox punea astfel la vânzare o serie de cărți pe teme ca astrologia, yoga, cabală, tantra, sufism, tarot, misticism oriental (răsăritean sau estic) sau misticism apusean (vestic).[56]

Nu în ultimul rând, simbolul sau sigiliul lui Jimmy Page de pe coperta interioară a albumului de studio Led Zeppelin IV (lansat în anul 1971) a fost preluat din opera literară Ars Magica Arteficii (1557), un grimoar de alchimie de matematicianul, filozoful și medicul italian renascentist Girolamo Cardano.[57] Acest simbol alchimic este asociat cu planeta Saturn care guvernează zodia lui Jimmy Page, mai precis capricorn. În pofida acestei origini literare, semnificația intrinsecă a acestui simbol ezoteric pentru Page rămâne un mister dat fiind faptul că acesta nu a declarat nimic în această chestiune în cadrul unui interviu. O altă sursă literară pentru acest simbol ezoteric este manuscrisul ocult în limba franceză Grimoires et Rituels Magiques de François Ribadeau Dumas, mai precis capitolul 10 intitulat Le dragon rouge (i.e. Dragonul roșu).[58][59]

Referitor la filmul concert The Song Remains the Same lansat în anul 1976, Jimmy Page a declarat faptul că regretă la nivel calitativ anumite scene fanteziste cu tentă ocultă, cum ar fi cea în care joacă rolul pustnicului (sau eremitului).[60] Într-o altă scenă din film, Jimmy Page este văzut cântând la chitară lângă Plumpton Place cu ochii roșii strălucitori.[61]

Proprietăți asociate cu ocultismul

[modificare | modificare sursă]

Jimmy Page a achiziționat anumite proprietăți în Marea Britanie asociate cu ocultismul cum ar fi Boleskine House de lângă lacul Loch Ness din Scoția (despre care se crede că ar fi bântuită, conform spuselor lui Page însuși)[62] sau Tower House din Londra, Anglia (proprietate pe care a cumpărat-o încă din anul 1972 când era la apogeul faimei globale cu Led Zeppelin). Boleskine House a fost ulterior cuprinsă de două incendii în anii 2015 și 2019.[63]

Prietenia cu William S. Burroughs

[modificare | modificare sursă]

Unul dintre prietenii lui Jimmy Page a fost magicianul și autorul William S. Burroughs din generația beat (sau beatnick).

Prietenia cu magul Kenneth Anger

[modificare | modificare sursă]

Un alt prieten apropiat al lui Jimmy Page, într-o anumită perioadă, a fost magul thelema și cineastul american Kenneth Anger.

Acuzațiile de plagiat muzical

[modificare | modificare sursă]

De-a lungul timpului, Jimmy Page a fost acuzat de plagiat muzical chiar de unii artiști de care acesta a fost influențat sau inspirat. În acest sens, două exemple notabile sunt Bert Jansch sau Willie Dixon. Aceste controverse de plagiat muzical au planat de asemenea asupra formației Led Zeppelin în întregimea acesteia, dat fiind faptul că nu au fost menționate sursele corecte pentru anumite piese (acestea fiind în schimb creditate pentru unii membrii ai formației la nivel compozițional respectiv de aranjament muzical ca autori originali), generând astfel probleme legale.[64][65]

Opinii referitoare la alte formații sau alți artiști

[modificare | modificare sursă]

Jimmy Page a declarat că este fanul formației americane de grunge Soundgarden.[66] Acesta a mai declarat faptul că apreciază muzica punk, în special formații ca Sex Pistols sau The Damned.[67][68] De asemenea, și-a exprimat aprecierea și admirația pentru Jimi Hendrix, declarând în trecut pentru jurnalistul Cameron Crowe de la revista americană Rolling Stone: „L-am pierdut pe cel mai bun chitarist pe care l-am avut vreodată”.[69] Totodată, Jimmy Page a avut o opinie favorabilă despre artistul american de rock alternativ Jeff Buckley (și vice-versa).[70][71]

Vestimentație

[modificare | modificare sursă]
Costumul consacrat al lui Jimmy Page cu simboluri ezoterice și un dragon în cadrul expoziției Play It Loud: Instruments of Rock & Roll de la Metropolitan Museum of Art din New York, Statele Unite ale Americii (SUA).

În ceea ce privește ținuta de pe scenă (on stage), de-a lungul anilor 1970 a purtat costume cu simboluri astrologice, mai precis pentru zodiile capricorn (simbolul soarelui), scorpion (simbol ascendent) sau rac (simbolul lunii) și cu un dragon.[72] În afara scenei (off stage), garderoba lui Jimmy Page era într-un stil dandy. Un alt simbol ezoteric care a făcut parte dintr-un costum de scenă al lui Jimmy Page a fost Ochiul lui Horus, un simbol egiptean antic.[73]

Doctorate onorifice

[modificare | modificare sursă]

În anul 2008, Jimmy Page a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Surrey (University of Surrey) din Guildford, Surrey, Anglia pentru serviciile aduse în cadrul industriei muzicale.[74] În 2014, acesta a primit un doctorat onorific de la Berklee College of Music din Statele Unite ale Americii (SUA) de asemenea.[75]

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

Jimmy Page a fost căsătorit de două ori. Primul mariaj a fost cu Patricia Ecker și a durat din 1986 până în 1995. Al doilea a fost cu Jimena Gomez Paratcha și a durat din 1995 până în 2008. Are 5 copii, printre care se numără fotografa Scarlet Page, mama acesteia fiind fotomodelul francez Charlotte Martin. Din 2014 până în prezent are o relație cu poetesa britanică Scarlett Sabet.[76]

Discografie

[modificare | modificare sursă]
Jimmy Page este recunoscut pentru tehnicile sale ingenioase și complexe de a cânta la chitară. Acestea includ și cântatul cu un arcuș pe gâtul chitarei, așa cum se poate vedea aici, într-un concert cu Led Zeppelin din anul 1975 din Chicago, Statele Unite ale Americii (SUA).

La începutul carierei sale, Jimmy Page a cântat într-o serie de înregistrări ale artiștilor rock și pop britanici. Ca membru al Yardbirds, a înregistrat Little Games (1967) (extins în 1992 sub numele Little Games Sessions & More), Live Yardbirds! Cu Jimmy Page (1971) și Cumular Limit (2000). Începând din 1968, a înregistrat nouă albume cu Led Zeppelin (a se vedea discografia Led Zeppelin pentru lista completă). După Zeppelin, Page a înregistrat în mai multe colaborări diferite. Unul dintre primele este albumul coloanei sonore Death Wish II (1982). Ca membru al formației The Firm, a înregistrat The Firm (1985) și Mean Business (1986). Au urmat colaborări, inclusiv Whatever Happened to Jugula? (1985) cu Roy Harper, Coverdale • Page (1993) cu David Coverdale (ex-Deep Purple, Whitesnake), Walking into Clarksdale (1998) cu Robert Plant și Live at the Greek (2000) cu Black Crowes. Singurul său album solo, Outrider, a fost lansat în 1988. În calitate de interpret invitat, a contribuit la mai multe albume și single-uri.

Discografie cu The Yardbirds

[modificare | modificare sursă]
  • Having a Rave Up with the Yardbirds (1965), album de studio dar și live
  • Little Games (1967), album de studio
  • The Yardbirds Greatest Hits (1967), compilație
  • The Yardbirds Featuring Performances by Jeff Beck, Eric Clapton, Jimmy Page (1970), compilație
  • Live Yardbirds: Featuring Jimmy Page (1971), album live
  • Ultimate! (2001), compilație
  • Yardbirds '68 (2017), compilație

Discografie cu Led Zeppelin

[modificare | modificare sursă]

Single

[modificare | modificare sursă]
  • She Just Satisfies (1965), Decca Records

Albume de studio solo (inclusiv albume colaborative)

[modificare | modificare sursă]

Înregistrări pre-Led Zeppelin (i.e. ca muzician de sesiune)

[modificare | modificare sursă]

Filmografie

[modificare | modificare sursă]
  • The Song Remains the Same (1976)
  • Led Zeppelin DVD (2003)
  • It Might Get Loud (2008)
  • Celebration Day (2012)
  • Becoming Led Zeppelin (2025)

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Carnegie Hall linked open data” (în engleză). Carnegie Hall linked open data[*]. iunie 2017. Wikidata Q30500746. Accesat în .
  2. ↑ Bibliothèque nationale de France. „Jimmy Page” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. ↑ „Structure of the Symbol”. Zoso Symbol. Accesat în .
  4. ↑ Page, Jimmy (). Jimmy Page by Jimmy Page. Genesis Publications. ISBN 978-1-905662-17-3.
  5. ↑ „The hermit painting”. ledzeppelin.com. Accesat în .
  6. ↑ Lucy Harbron (). „Who is Charles Obscure on the Led Zeppelin III?”. Far Out Magazine. Accesat în .
  7. ↑ allmusic ((( Jimmy Page > Biography )))
  8. ↑ Carlos Santana - 100 Greatest Guitarists | Rolling Stone
  9. ↑ „Introducing Jimmy Page”. Internet Archive. Accesat în .
  10. ↑ Jeff Giles. „60 Years Ago: Jimmy Page's Solo Debut With She Just Satisfies”. Ultimate Classic Rock magazine. Accesat în .
  11. ↑ Fraser Lewry (). „Jimmy Page and Jackie De Shannon: the songwriting partnership that inspired the future Led Zeppelin star's only lead vocal”. Loudersound. Accesat în .
  12. ↑ Luke McGovern (). „Led Zeppelin's Jimmy Page started off in the choir”. Purple Revolver. Accesat în .
  13. ↑ Ian Fortnam (). „"I Was Seduced By the Beauty of What a Six-String Instrument Could Do": Jimmy Page Reflects on His Roots as a Guitarist and the Creative Drive That Made Led Zeppelin Rock's Defining Force”. Guitar Player. Accesat în .
  14. ↑ OxfordUnion (). „Jimmy Page, Full Address and Q&A at The Oxford Union”. YouTube. Accesat în .
  15. ↑ Redacția Adevărul (). „VIDEO Jimi Hendrix, cel mai mare chitarist”. Adevărul.ro.
  16. ↑ Jack Whatley (). „The song that changed Jimmy Page's life forever: "I was having a go"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  17. ↑ Riley Fitzgerald. „Led Zeppelin's Jimmy Page Reveals His Greatest Musical Influence In Unearthed Interview”. Cosmic Magazine. Accesat în .
  18. ↑ Guy Howie (). „What was the first guitar Jimmy Page owned?”. Far Out Magazine. Accesat în .
  19. ↑ Fraser Lewry (). „Watch budding biological researcher Jimmy Page play guitar on TV in 1957”. Loudersound.com. Accesat în .
  20. ↑ „The Long Shadow of Led Zeppelin”. Rolling Stone online via Internet Archive. Arhivat din original la . Accesat în .
  21. ↑ Simon Campbell (). „Jimmy Page, the session years”. Vibes. Accesat în .
  22. ↑ Corbin Reiff (). „Jimmy Page Before Led Zeppelin: 20 Great 1960s Session Songs”. Rolling Stone. Accesat în .
  23. ↑ Matt Friedlander (). „4 Songs by Famous Artists That Feature Jimmy Page as a Session Musician”. American Songwriter. Accesat în .
  24. ↑ Paul Fitzgerald (). „Lonnie Donegan: The King of Skiffle Who Sparked a Revolution”. Pureeffectmusic.com. Accesat în .
  25. ↑ James Hendicott (). „Led Zeppelin's Jimmy Page pays tribute to the influence of Lonnie Donegan on his career”. NME.com. Accesat în .
  26. ↑ „Your Song Changed My Life: Led Zeppelin's Jimmy Page On Lonnie Donegan”. NPR.org. . Accesat în .
  27. ↑ Em Casalena (). „3 Musicians That Inspired Jimmy Page of Led Zeppelin”. American Songwriter. Accesat în .
  28. ↑ Ben Forrest (). „"Perfect": The artist Jimmy Page learned note for note”. Far Out Magazine. Accesat în .
  29. ↑ „The one guitarist Jimmy Page couldn't look in the eye: "He ripped me off, didn't he?"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  30. ↑ Arun Starkey (). „The five musicians who inspired Led Zeppelin' Jimmy Page the most”. Far Out Magazine. Accesat în .
  31. ↑ Tyler Golsen (). „The one musician Jimmy Page said "changed the world"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  32. ↑ Paul Sexton (). „Session Man Supreme: The Pre-Fame Adventures Of Jimmy Page”. Udiscovermusic.com. Accesat în .
  33. ↑ Arun Starkey (). „The five musicians who inspired Led Zeppelin' Jimmy Page the most”. Far Out Magazine. Accesat în .
  34. ↑ Tyler Golsen (). „The one musician Jimmy Page said "changed the world"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  35. ↑ Alexandru Eduard Balaci (). „Jimmy Page, o legendă a muzicii rock”. Agenția de presă RADOR. Accesat în .
  36. ↑ „Blues By Led Zeppelin”. Cincy Blues Society. Accesat în .
  37. ↑ „It Might Get Loud”. Apple TV. Accesat în .
  38. ↑ „James Burton”. Country Music Hall of Fame. Accesat în .
  39. ↑ Richard Barrett (). „DADGAD guitar tuning: an introduction to the (not quite) open tuning favored by Jimmy Page”. Guitar World. Accesat în .
  40. ↑ Justin Beckner (). „The Gear Used By Jimmy Page on Led Zeppelin IV”. Guitar.com. Accesat în .
  41. ↑ Richard (). „Led Zeppelin Guitar Tunings: Alternate Tunings Used By The Band”. Electrik Jam. Accesat în .
  42. ↑ „1961 Harmony Sovereign H1260”. Brussels Vintage Guitars. Accesat în .
  43. ↑ „Jimmy Page's 1965 Fender Electric XII”. Ground Guitar. Accesat în .
  44. ↑ Anca Niță (). „Jimmy Page, un om cu o chitară atașată”. RockFM.ro. Accesat în .
  45. ↑ Nick Shilton (). „"He was grateful just to play some music rather than just dwell on death": When two members of Yes and one member of Led Zeppelin got together, anything could have happened. Sadly, very little did”. Loudersound.com. Accesat în .
  46. ↑ jomatami (). „Jimmy Page Remembers the Night He Jammed With Jaco Pastorius: 'A Monster of a Player'”. Ultimate Guitar. Accesat în .
  47. ↑ „Bio”. Website-ul oficial al lui John Paul Jones. Accesat în .
  48. ↑ Led Zep News (). „Jimmy Page said Led Zeppelin's 1985 Live Aid reunion was 'really not very clever'”. Led Zeppelin News. Accesat în .
  49. ↑ Guitar Interactive Magazine (). „Signed Jimmy Page Acoustic Guitar Raises Just Under £10,000 for Thai Charity”. Guitar Interactive Magazine. Accesat în .
  50. ↑ BBC News. „Zeppelin's Page made Rio citizen”. BBC News. Accesat în .
  51. ↑ „Jimmy Page: The Anthology Portfolio”. Genesis Publications. Accesat în .
  52. ↑ „From Jimmy Page to Madonna pop stars who love art”. The Times. Accesat în .
  53. ↑ „Rock legend's pilgrimage to castle”. BBC News. . Accesat în .
  54. ↑ „The Curse Of Led Zeppelin”. The Revolver Club. . Accesat în .
  55. ↑ „The history of Jimmy Page's Equinox occult bookshop”. Led Zeppelin News. . Accesat în .
  56. ↑ Michael Bonner (). „Jimmy Page: "The Holy Grail is yet to be discovered"”. Uncut.co.uk. Accesat în .
  57. ↑ Rafael Porcaro (). „Jimmy Page and his relation with the occult”. Rock And Roll Garage. Accesat în .
  58. ↑ „Zoso Symbol”. Zoso Symbol. Accesat în .
  59. ↑ Daniel E. Blackston (). „The Meaning of ZoSo”. buymeacoffee.com. Accesat în .
  60. ↑ 4 septembrie 2024. „The regrettable mistake Jimmy Page made on 'The Song Remains The Same'”. Far Out Magazine. Accesat în .
  61. ↑ Classic Rock Productions (). „Jimmy Page's Eyes Turning Red In The Song Remains The Same Was Filmed At His House #jimmypage #rock”. YouTube. Accesat în .
  62. ↑ „Haunted manor owned by Aleister Crowley and Jimmy Page is opening to tourists”. Guitar.com. Accesat în .
  63. ↑ Fraser Lewry (). „"A man was beheaded there and sometimes you can hear his head rolling down": The historic Loch Ness manor once home to Jimmy Page and Aleister Crowley is opening to the public for the first time in 260 years”. Louder magazine. Accesat în .
  64. ↑ Kelley Marks (). „Did Led Zeppelin Steal Music From Other Artists?”. HubPages. Accesat în .
  65. ↑ Michael Hann (). „Yes, Led Zeppelin took from other people's records – but then they transformed them”. The Guardian. Accesat în .
  66. ↑ Rafael Porcaro (). „Jimmy Page's opinion on Soundgarden”.
  67. ↑ Michael Hann (). „Jimmy Page: 'Robert and I went to see the Damned. He'd probably run a mile from that now'”. The Guardian. Accesat în .
  68. ↑ Dave Lifton (). „Jimmy Page thought the Sex Pistols were 'superb'”. Ultimate Classic Rock. Accesat în .
  69. ↑ Joe Taysom (). „The guitarist Jimmy Page crowned the greatest of all time: "The best any of us ever had"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  70. ↑ Tim Coffman (). „Jimmy Page's wholesome meeting with Jeff Buckley: "They actually cried"”. Far Out Magazine. Accesat în .
  71. ↑ Rafael Porcaro (). „Jimmy Page's opinion on Jeff Buckley”. Rock and Roll Garage. Accesat în .
  72. ↑ Eric Schaal (). „When Led Zeppelin First Broke Out Dragon-Themed Suits and Other Exotic Tour Gear”. Showbiz CheatSheet. Accesat în .
  73. ↑ The Revolver Club (). „The Curse Of Led Zeppelin”. The Revolver Club. Accesat în .
  74. ↑ Joe Bosso (). „That's Doctor Jimmy Page to you”. Accesat în .
  75. ↑ Miriam Coleman (). „Jimmy Page receives honorary doctorate from Berklee College of Music”. Accesat în .
  76. ↑ KYI Team. „Jimmy Page at 81: A Quiet Life for Rock's Loudest Architect”. Know Your Instrument. Accesat în .

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jimmy Page

Interviuri

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jimmy_Page&oldid=17819697